Toate articolele
Reglementări

Reguli pentru spectacole cu drone în Europa: cum funcționează autorizarea EASA

De ce spectacolele cu drone intră în categoria specifică EASA, ce cere SORA 2.5, cum funcționează autoritățile naționale și aprobările transfrontaliere și cum se compară cu SUA.

Reguli pentru spectacole cu drone în Europa: cum funcționează autorizarea EASA
În acest articol 7 secțiuni
  1. De ce un spectacol de lumini este o operațiune din categoria „specifică”
  2. Cine decide: autoritatea aeronautică națională
  3. SORA 2.5: evaluarea riscurilor din spatele autorizației
  4. Ce conține o cerere
  5. Termene și spectacole transfrontaliere
  6. Pirotehnia: un strat juridic separat
  7. Abordarea din SUA și standardele industriei

Orice spectacol de lumini cu drone desfășurat în Uniunea Europeană are aceeași bază legală: Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/947 al Comisiei. Ce diferă de la o țară la alta este cine vă analizează dosarul, cât durează și ce condiții locale se adaugă. Iată cum funcționează sistemul pentru operatorii de spectacole în 2026.

Articolul descrie cadrul general; nu reprezintă consultanță juridică. Regulile și procedurile naționale se schimbă, așa că verificați întotdeauna cerințele în vigoare cu autoritatea aeronautică națională înainte de a planifica un spectacol.

De ce un spectacol de lumini este o operațiune din categoria „specifică”

Regulamentul 2019/947 împarte operațiunile cu drone în trei categorii: deschisă, specifică și certificată (articolul 3). Categoria deschisă nu necesită autorizare prealabilă, dar numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile de la articolul 4: o aeronavă cu marcaj de clasă sau construită în regie proprie, sub 25 kg, zbor în raza vizuală, o înălțime de cel mult 120 m, fără mărfuri periculoase, fără aruncare de materiale și niciodată zbor deasupra adunărilor de persoane. Regulamentul le definește ca adunări atât de dense încât oamenii nu se pot îndepărta.

Un spectacol cu sute de aeronave lângă publicul unui festival, adesea cu pirotehnie la bord, nu îndeplinește mai multe dintre aceste condiții. Nici scenariile standard europene nu sunt o scurtătură: STS-01 și STS-02 cer aeronave cu marcaj de clasă C5 sau C6 și o singură aeronavă per pilot la distanță. Rămâne categoria specifică. Conform articolului 5 și punctului UAS.SPEC.030 din anexă, operatorul are nevoie de o autorizație de operare de la autoritatea competentă a statului membru în care este înregistrat. Excepția este operatorul care deține un certificat de operator UAS ușor (LUC) cu privilegii de a-și autoriza singur operațiunile.

Două cutii cu cadouri desenate de drone în roșu, verde și albastru deasupra unui oraș, noaptea
Un spectacol FLYSTACK deasupra centrului unui oraș. Amplasamentele urbane ca acesta se încadrează fără echivoc în categoria specifică EASA.

Cine decide: autoritatea aeronautică națională

EASA scrie regulile; autoritățile naționale le aplică. Pagina EASA dedicată categoriei specifice precizează că autorizația este emisă de autoritatea statului de înregistrare, chiar și atunci când spectacolul are loc în altă țară. Câteva exemple despre cum funcționează asta în practică:

  • România: Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) gestionează înregistrarea operatorilor și testarea piloților prin uas.caa.ro și, potrivit listei EASA a autorităților naționale, primește cererile de autorizare prin e-mail.
  • Franța: operatorii se înregistrează pe AlphaTango și depun cererea prin platforma METEOR; autorizațiile sunt emise de DSAC, direcția de siguranță a DGAC.
  • Germania: operatorii se înregistrează la Luftfahrt-Bundesamt (LBA). În funcție de sediul operatorului, autorizația este emisă fie de LBA, fie de autoritatea aeronautică a landului; deținătorii de LUC se adresează întotdeauna LBA.

Autoritățile naționale pot adapta și unele cerințe ale UE. Punctul UAS.SPEC.050 cere în mod normal ca fiecare aeronavă din categoria specifică să aibă noaptea o lumină verde intermitentă și un sistem activ de identificare la distanță. În mai 2025, DSAC din Franța a acordat pentru spectacolele de tip roi o derogare valabilă până la 30 aprilie 2027, care ridică ambele cerințe. Argumentul: iluminatul spectacolului face deja flota vizibilă, iar sute de semnale identice de identificare la distanță aduc prea puțin și aglomerează banda radio. Condițiile sunt ca spectacolul să se desfășoare în raza vizuală și în întregime deasupra unei zone terestre controlate, iar operatorul să notifice în prealabil DSAC.

Înregistrarea vine prima. Conform articolului 14, un operator se înregistrează o singură dată, în statul membru în care își are reședința sau locul principal de desfășurare a activității. În categoria specifică, obligația se aplică indiferent de masa aeronavei, iar numărul de înregistrare se afișează pe fiecare aeronavă.

SORA 2.5: evaluarea riscurilor din spatele autorizației

Articolul 11 cere o evaluare a riscurilor care descrie operațiunea, identifică riscurile la sol și în aer și propune măsuri de atenuare suficient de robuste. Metoda acceptată de EASA este Specific Operations Risk Assessment (SORA). Decizia ED 2025/018/R, publicată la 29 septembrie 2025, a introdus pachetul JARUS SORA 2.5 în ghidurile EASA. Revizia din iunie 2026 a Easy Access Rules îl consolidează. Decizia anterioară privind SORA 2.0 nu a fost abrogată, așa că fiecare autoritate își gestionează propria tranziție. Traficom din Finlanda, de exemplu, acceptă pentru cererile noi doar SORA 2.5, începând cu 31 martie 2026. Întrebați autoritatea dumneavoastră ce versiune așteaptă.

SORA 2.5 are zece pași. Părțile cele mai importante pentru un spectacol:

  • Riscul la sol. Clasa intrinsecă de risc la sol rezultă din dimensiunea aeronavei, viteza ei maximă și densitatea populației de sub operațiune. O zonă terestră controlată, în care sunt prezente doar persoanele implicate, oferă clasa cea mai mică. Operatorul are întreaga responsabilitate de a o menține liberă.
  • Riscul în aer. Spațiul aerian stabilește o clasă inițială de risc în aer, care poate fi redusă prin măsuri de atenuare strategice și tactice. În spațiul aerian controlat sau în apropierea aerodromurilor, este de așteptat să aveți nevoie de aprobarea prealabilă a furnizorului de servicii de navigație aeriană.
  • SAIL. Riscul la sol și riscul în aer se combină într-un nivel specific de asigurare și integritate (Specific Assurance and Integrity Level), de la I la VI. SAIL stabilește cât de robuste trebuie să fie obiectivele de siguranță operațională. Stabilește și modul în care se demonstrează conformitatea proiectului aeronavei: un raport EASA de verificare a proiectului la SAIL IV și un certificat de tip la SAIL V și VI.

Textul EASA tratează direct spectacolele. Acolo unde mai multe aeronave zboară una în raport cu cealaltă, „cum ar fi demonstrațiile de divertisment”, recomandă analiza defecțiunilor de mod comun și adaptarea SORA împreună cu autoritatea. Coliziunea dintre drone nu este încă acoperită de metodă, dar se așteaptă ca operatorii să aibă propria strategie de deconflictare.

Ce conține o cerere

Punctul UAS.SPEC.030 enumeră minimul: numărul de înregistrare al operatorului, managerul responsabil, evaluarea riscurilor, măsurile de atenuare propuse, un manual de operațiuni acolo unde riscul o cere și confirmarea asigurării acolo unde legea o impune. Pentru un spectacol, cea mai mare parte a muncii se duce pe următoarele.

Conceptul de operațiuni

ConOps descrie spectacolul așa cum va zbura: amplasament, număr de aeronave, înălțimi, durată, zonă de lansare, rolurile echipei și procedurile normale, de contingență și de urgență, inclusiv planul de răspuns în situații de urgență.

Volume și distanțe față de public

SORA construiește trei spații incluse unul în altul. Geografia zborului cuprinde coregrafia, cu marje pentru erorile de navigație și pentru latență. Volumul de contingență din jurul ei este locul unde încep procedurile pentru situații anormale. Zona tampon pentru riscul la sol, dincolo de acesta, este zona în care se așteaptă să coboare o dronă care iese din volumul de contingență. Punctul de pornire al EASA este principiul 1:1: o zonă tampon la fel de lată ca înălțimea maximă a volumului operațional. Pentru multirotoare, un calcul balistic acceptat de autoritate poate justifica o zonă mai mică. Legislația UE nu stabilește o distanță unică față de public. Spectatorii rămân în afara volumelor și a zonei tampon, iar dumneavoastră trebuie să arătați cum este menținut liber acel teren.

Limitarea zborului (containment)

Pasul 8 stabilește robustețea necesară pentru containment, de la scăzută la ridicată. Doi factori o determină: densitatea populației până la distanța pe care aeronava ar putea-o parcurge în trei minute (cel puțin 5 km) și mărimea oricărei adunări în aer liber aflate la mai puțin de 1 km de volumul operațional. La un spectacol, acea adunare este de obicei chiar publicul. Pentru o aeronavă cu dimensiunea caracteristică de până la 1 m, la SAIL I sau II, tabelul EASA cere containment de nivel mediu dacă în acel kilometru se află între 40.000 și 400.000 de persoane și de nivel ridicat dacă sunt mai multe.

Diagramă în vedere laterală a unui spectacol cu drone: geografia zborului în interiorul unui volum de contingență, o zonă tampon pentru riscul la sol la fel de lată ca înălțimea maximă și linia publicului dincolo de ea
Simplificat după ghidul SORA al EASA: coregrafia se desfășoară în geografia zborului, înconjurată de un volum de contingență și de o zonă tampon pentru riscul la sol. Spectatorii rămân dincolo de toate trei.

Competența echipei

Articolul 8 lasă cerințele pentru piloți în seama autorizației, dar stabilește un minim. Piloții trebuie să fie competenți în procedurile normale, de contingență și de urgență, comunicare, gestionarea traiectoriei de zbor și a automatizării, lucru în echipă, luarea deciziilor, conștientizarea situației, gestionarea volumului de muncă și predarea controlului. Punctul UAS.SPEC.050 îl face pe operator responsabil pentru instruirea bazată pe competențe, așa că structura echipei și programa de instruire fac parte din dosar.

La limitarea zborului, aeronavele și software-ul trebuie să susțină ce scrie în documente. Software-ul nostru de flotă PILOT combină geofence-uri soft, hard și balistice cu kill switch-uri fizice și virtuale protejate prin PIN, iar sistemul este proiectat conform regulilor EASA și FAA. Autoritatea evaluează totuși fiecare cerere în parte.

O autorizație europeană pentru un spectacol este un dosar de risc, nu un formular. Autoritatea aprobă volumele, limitarea zborului și controlul publicului pentru o operațiune definită, așa că dacă schimbați oricare dintre ele, s-ar putea să fie nevoie să modificați și autorizația.

Termene și spectacole transfrontaliere

Regulamentul nu stabilește un termen fix de soluționare. Portalul federal german indică între 2 și 24 de săptămâni, în funcție de SAIL, iar o autorizație LBA este valabilă doi ani. Franța le cere operatorilor din Franța care plănuiesc activități transfrontaliere un preaviz de trei luni, iar operatorilor străini deja autorizați în altă țară, unul de o lună. Considerați aceste cifre orientative și contactați din timp autoritatea.

Pentru un spectacol într-un alt stat membru se aplică articolul 13. O autorizație emisă de un stat membru este valabilă și în restul UE, dar nu automat. Operatorul depune cererea la autoritatea țării în care va avea loc spectacolul. Cererea include o copie a autorizației din țara de origine, locațiile și eventualele măsuri de atenuare actualizate pentru spațiul aerian, relieful, populația și clima locale. Autoritatea respectivă trebuie să o evalueze fără întârziere și să o confirme, iar abia apoi operațiunea poate începe. EASA pune la dispoziție în acest scop un formular standard de cerere și un formular de confirmare. Un deținător de LUC cu privilegii de autoautorizare trimite în schimb autorității gazdă termenii aprobării sale și locațiile.

Pirotehnia: un strat juridic separat

Legislația aeronautică tratează explozivii ca mărfuri periculoase. Categoria deschisă îi interzice complet. Ghidul EASA exclude transportul de explozivi din domeniul de aplicare al SORA și notează că pot fi necesare considerente suplimentare de siguranță. Articolele pirotehnice propriu-zise intră sub incidența altor acte normative. Directiva 2013/29/UE reglementează punerea la dispoziție pe piață a articolelor pirotehnice. Ea restricționează categoriile profesionale, cum ar fi F4 și T2, la persoanele cu cunoștințe de specialitate, așa cum sunt definite de fiecare stat membru. Utilizarea și depozitarea rămân sub incidența legislației naționale privind explozivii. În Germania, de exemplu, Sprengstoffgesetz cere un certificat de competență pentru persoana responsabilă. Un spectacol pirotehnic are deci nevoie atât de autorizația aeronautică, cât și de permisele pentru explozivi, emise de obicei de instituții diferite.

Abordarea din SUA și standardele industriei

O derogare emisă în iulie 2026 arată modelul actual al FAA. Aceasta acordă derogare de la 107.35 și de la regula privind luminile anticoliziune din 107.29, permite până la 500 de aeronave și cere un al doilea pilot la distanță certificat, plus un observator vizual la fiecare 100 de aeronave. Stabilește patru zone: zona de zbor, geofence-ul soft (revenire sau aterizare), geofence-ul hard (oprirea motoarelor) și o zonă restricționată dimensionată după o formulă de cădere liberă. Notificarea biroului FAA local trebuie făcută cu 72 de ore înainte, iar derogarea scutește și de regula de operare privind identificarea la distanță, la fel cum a procedat Franța. FAA își propune să soluționeze cererile de derogare în 90 de zile. Propunerea sa pentru zborul dincolo de raza vizuală, Part 108, a fost publicată în august 2025. Ea recunoaște spectacolele de lumini desfășurate cu derogări de la 107.35 și propune pentru zborurile demonstrative o distanță de 500 ft față de persoane. La momentul redactării nu am putut confirma o versiune finală a Part 108, așa că verificați-i stadiul înainte de a vă baza pe ea.

Și industria își scrie propriile standarde. Subcomitetul ASTM F38.02 are un proiect de lucru deschis, WK95240, pentru o practică privind operațiunile de spectacole cu drone; justificarea declarată este că FAA a încurajat industria să stabilească cerințe minime de siguranță. Documentul nu are forță de reglementare în Europa, dar este un reper util pentru dosarul de siguranță SORA.

Dacă pregătiți prima cerere sau duceți un spectacol peste graniță, sprijinul nostru pentru autorizarea EASA vă poate ajuta să construiți dosarul.

Pregătiți ceva despre care merită scris?

Spuneți-ne evenimentul, amploarea și data — inginerii noștri vă răspund în 24 de ore cu un plan de lansare.